Nascut intr-o zi ploioasa de toamna acum un sfert de secol. Cred ca niciodata nu am luat in serios viata, pt mine a fost doar un joc in care unii pierdeau si eu castigam 
Si cand stau sa ma gandesc la casa parinteasca. Ce frumos ma jucam eu cu ciucurii de la prisma casei pt ca pisica mea fugise de acasa deoarece avusase o sperietura zdravana, dupa ce era sa scape in fantana. Doar am vrut sa-i arat luciul apei, nu stiu de ce s-a speriat asa.
Inca din mica copilarie mi-a placut sa desenez, si acum imi aduc aminte cata bataia am luat de la administratorul blocului sau de la directorul scolii pt mazgalelile mele. Nu stiu de ce dar oamenii astia doi nu prea au inteles arta niciodata.
Mai tarziu am decoperit ca e mai “cool” sa desenezi pe PC-ul. Nu ma mai murdaream pe maini cu cerneala. Atunci am descoperit ce maini frumoase aveam si pt prima data puteam sa imi tin prietena de mana fara sa o murdaresc. Ce fericita a fost in acea zi.
Dupa ce am fost obligat sa termin licelul, am luat hotararea sa dau la facultate, doar nu puteam sa stau acasa. Asa ca am ajuns, din intamplare sau nu, la facultatea de Stiintele Comunicarii, Relatii Publica si Jurnalism. Mare greseala. Acum nu mai pot lucra si eu ca omul la program de 8 ore. Acum nu am decat deadline-uri si clienti. Munca cat cuprinde. Dar nu ma plang. Nu lucrez efectiv decat 3-4 ore pe zi.
Pentru viitor mi-am propus sa imi repar repar mouse-ul si ca in urmatoarea jumatate de ora sa fiu undeva si sa beau o bere si sa ma gandesc ce ar fi viata fara mine.
